Programe analitice departamentul de limbi moderne aplicate
Anul universitar 2012 – 2013
An pregătitor, semestrul I
Limba română (curs practic - nivel elementar)
Număr de ore pe săptămână: 25
Programa analitică a Cursului practic de Limba română pentru studenţii străini
(anul pregătitor)
Obiective:
Cursul se adresează studenţilor străini care doresc să facă în România studii liceale sau universitare (licenţă, masterat, doctorat). Fiind un curs activ, orientat spre româna practică, cursul de limba română pentru studenţii străini din anul pregătitor urmăreşte: însuşrea de către studenţii străini a limbii române vorbite ş scrise; dobândirea competenţelor lingvistice (înţelegerea limbii vorbite, exprimarea orală, înţelegerea limbii scrise, redactarea corectă a unui text scris, interacţiunea în conversaţie), corespunzătoare nivelului B1, stabilite de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECR), elaborat de Consiliul Europei.
DzţԳܳ:
Lecţii de fonetică ş de gramatică; activităţi ş aplicaţii practice pentru consolidarea structurilor învăţate ş pentru dezvoltarea fluenţei în comunicare (texte, exerciţii gramaticale; compoziţii ş conversaţii pe diverse teme; lectura ş comentariul unor articole din ziare/ reviste ş al unor texte literare; rezumatul unor texte literare).
Cursul este structurat pe trei secţiuni:
A) Noţiuni specifice;
B) B) Acte de vorbire;
C) C) Probleme de fonetică ş de morfo-sintaxă. Primele două secţiuni (Noţiuni specifice ş Acte de vorbire) sunt formulate, în cea mai mare parte, după Nivel prag. Pentru învăţarea limbii române ca limbă străină
.
A) Noţiuni specifice
1. Identificarea ş caracterizarea persoanei (numele; adresa; vârsta; naţionalitatea; profesia; membriifamiliei; gusturi, preferinţe; trăsături de caracter ş de temperament; caracteristici fizice).
2. Educaţie (studii; acte de studii; materii; examene).
3. Viaţa privată ş timpul liber (familia; obişnuinţe zilnice; pasiuni ş interese; radio ş televiziune;spectacole: cinema, teatru, muzică, dans; expoziţii, muzee; lectură ş tipărituri; sport; ocazii festive).
4. Casa ş căminul (tipuri de locuinţe; părţile locuinţei; mobilier; vase ş aparate casnice; întreţinere ş energie; chirie, preţuri de vânzare; calificative referitoare la casă ş locuinţă).
5. Mediul geografic, faună, floră, climat, timp (regiune, peisaj, oraş, cartier; flora ş fauna: vegetaţie, plante, pomi, iarbă, flori, animale, păsări, insecte; climă, vreme: anotimpurile, lunile anului, sărbători).
6. Cazarea ş hrana (hotel; a mânca ş a bea; comunicarea cu angajaţii unui local; mâncare ş băuturi).
7. Cumpărături (a cumpăra în general; a cumpăra alimente; a cumpăra îmbrăcăminte, încălţăminte ş accesorii; a cumpăra articole pentru casă; a cumpăra medicamente).
8. Servicii (poştă; telefon; bancă; poliţie).
9. Igiena ş sănătatea (părţile corpului; stări ş necesităţi fiziologice; igienă; boli; servicii medicale).
10. Călătorii, deplasări, transport (indicaţii de orientare; deplasarea la locul de muncă, instituţii;vacanţă, turism; trasporturi publice; călătoria dintr-o ţară în alta; documente de călătorie).
11. Munca ş profesia (activitate profesională; locul de muncă; formarea / pregătirea profesională ş viitoarea profesiune; profesii ş sectoare de activitate).
12. Relaţii sociale (invitaţii, întâlniri; tipuri ş forme de relaţii sociale; corespondenţa).
B) Acte de vorbire
1. Convenţii sociale:
Formule de salut ş de adresare: salutul la întâlnire, răspunsul la salut; salutul la despărţire; adresarea directă, la telefon, în corespondenţă; expresii introductive ş finale necesare în conversaţie.
Formule de prezentare: prezentarea personală, prezentarea unei alte persoane, răspunsuri la prezentare.
Modalităţi de exprimare a mulţumirii ş răspunsul la mulţumiri; scuze: a cere scuze, a accepta / a refuza scuzele; urări ş felicitări (a ura, a felicita, răspunsul la felicitări).
2. Solicitarea ş oferirea de informaţii:
A cere informaţii despre un fapt, a răspunde la cererea de informaţii; a cere / a da explicaţii; a se scuza, a accepta scuzele.
3. Atitudini ş sentimente:
Informaţii legate de atitudini ş sentimente pozitive / neutre / negative: exprimarea plăcerii / neplăcerii; exprimarea mulţumirii / nemulţumirii; exprimarea satisfacţiei / insatisfacţiei; exprimarea interesului / dezinteresului, a preferinţei, a dorinţei, a necesităţii, a regretului; exprimarea fricii, a durerii.
4. Influenţarea acţiunilor:
Autorizarea, permisiunea: a cere autorizarea, permisiunea; a acorda / a refuza autorizarea, permisiunea. Ordine, instrucţiuni: a cere indicaţii, a da ordin, instrucţiuni, indicaţii. Sfaturi: a ceresfaturi, a da sfaturi. Sugestii: a sugera cuiva o acţiune, a cere sugestia, a accepta sugestia. ǰٲţ: a îndemna, a stimula. Ajutorul: a cere ajutor, a acorda ajutor. Oferta: a oferi ceva cuiva, a accepta / a declina oferta. ţ: a exprima obligaţia, exprimarea interdicţiei. Propuneri de acţiune: a cere cuiva să facă ceva, refuzul de a face ceva, a încuraja, a promite, a avertiza. Գٱţ: a exprima intenţia sau lipsa de intenţie, a exprima dorinţa de acţiune. Աٲţ: a invita, a accepta invitaţia, a refuza invitaţia.
C) Probleme de fonetică ş de morfo-sintaxă
1. Noţiuni de fonetică ş de fonologie:
- Alfabetul limbii române. Vocale, consoane, diftongi, triftongi, vocale în hiat. Alternanţe vocalice ş consonantice. Accent ş intonaţie. Reguli de scriere ş de pronunţare.
2. Substantivul:
- Genul: stabilirea genului după criteriul semantic (semnificaţia substantivelor) ş după cel formal(desinenţele de singular ş de plural ale substantivelor), substantive perechi;
- Numărul: formarea pluralului - desinenţe de plural în funcţie de genul substantivelor, alternanţe fonetice (vocalice ş consonantice) frecvente în trecerea de la singular la plural;
- Cazul. Cazul genitiv: formarea genitivului, genitivul cu prepoziţii ş locuţiuni prepoziţionale specifice, folosirea genitivului. Cazul dativ: formarea dativului, dativul cu prepoziţii specifice, dativul obiect indirect, folosirea dativului. Cazul acuzativ: acuzativul personal ş acuzativul nepersonal, construirea obiectului direct cu prepoziţia pe, dublarea obiectului direct ş a celui indirect cu formele atone ale pronumelui personal în acuzativ ş în dativ. Cazul vocativ: formarea vocativului (substantive comune, substantive proprii nume de persoană).
3. Articolul:
- Articolul nehotărât: forme în funcţie de gen, număr ş caz, poziţia faţă de substantiv;
- Articolul hotărât: forme în funcţie de gen, număr ş caz, poziţia faţă de substantiv, folosirea articolului hotărât ş a articolului nehotărât, absenţa articolului;
- Articolul posesiv (genitival): forme, folosire.
4. Numeralul:
- Numeralul cardinal propriu-zis: forme, folosire: exprimarea timpului, temperatura, calculul aritmetic, aproximaţia numerică;
- Numeralul ordinal: forme, folosire;
- Numeralul colectiv: forme;
- Numeralul adverbial: forme.
5. Adjectivul:
- Adjective cu patru terminaţii: forme în funcţie de gen ş număr, alternanţe fonetice;
- Adjective cu trei terminaţii: forme în funcţie de gen ş număr, alternanţe fonetice;
- Adjective cu două terminaţii: forme în funcţie de gen ş număr, alternanţe fonetice;
- Adjective cu o terminaţie (invariabile);
- Flexiunea adjectivului: acordul adjectivului cu substantivul determinat, topica adjectivului;
- Gradele de comparaţie: Gradul pozitiv, gradul comparativ, gradul superlativ: semantică, structură,adjective ăă grade de comparaţie.
6. Pronumele:
- Pronumele personal: forme accentuate ş forme neaccentuate, după gen, număr ş caz; folosire;poziţia faţă de verb, în funcţie de modul ş timpul acestuia; situaţii speciale (dativul posesiv, reluarea ş anticiparea obiectului direct ş a obiectului indirect prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ ş în dativ), pronume în dativ, pronume în acuzativ;
- Pronumele reflexiv: forme de acuzativ ş de dativ;
- Pronumele ş adjectivul demonstrativ;
- Pronumele ş adjectivul posesiv;
- Pronumele ş adjectivul interogativ-relativ;
- Pronumele ş adjectivul negativ.
7. Verbul:
- Gruparea verbelor în patru conjugări, în funcţie de terminaţia infinitivului (-a, -ea, -e, -i,-î);
- Modurile personale: Modul indicativ, timpul prezent: afirmativ/ negativ, desinenţe ş sufixe specifice, în funcţie de conjugare, alternanţe fonetice, conjugarea verbelor: verbe neregulate, verbe cu pronume personal în cazul acuzativ (tipul a-l durea), verbe cu pronume reflexiv în cazul acuzativ (tipul a se spăla), verbe ş construcţii verbale cu pronume personal în cazul dativ (tipul a-i plăcea), verbe cu pronume reflexiv în cazul dativ (tipul a-ş aminti), verbe cu două pronume (tipul a i se întâmpla).
Modul indicativ, timpul perfect compus: structura timpului perfect compus, formarea participiului trecut, alternanţe fonetice în structura participiului trecut, participiul trecut al verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod: mai, ş, prea, tot în structura perfectului compus, adverbe ş structuri adverbiale care pot însoţi verbele la perfect compus, folosirea timpului perfect compus.
Modul indicativ, timpul imperfect: formarea timpului imperfect, alternanţe fonetice,
conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea imperfectului, relaţia imperfectului cu alte timpuri.
Modul indicativ, timpul mai mult ca perfect: formarea timpului mai mult ca perfect: tema perfectului, sufixe ş desinenţe de m.m.c.p., conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea timpului mai mult ca perfect. Modul indicativ, timpul viitor (viitor „literar”, viitor „popular”, viitor anterior): formarea timpului viitor, conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea viitorului.
Modul conjunctiv, timpurile prezent ş perfect: formarea modului conjunctiv, alternanţe fonetice în trecerea de la indicativ la conjunctiv (la persoanele a III a sg. ş pl.), conjunctivul verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, poziţia adverbelor de mod, folosirea conjunctivului, conjunctivul cu valoare de imperativ.
Modul condiţional-optativ, timpurile prezent ş perfect: formarea modului
condiţional-optativ, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod în structura condiţionalului-optativ, valorile modului condiţional-optativ, relaţia modului condiţional-optativ cualte moduri.
Modul imperativ: forme (persoanele a II a singular ş plural, afirmativ ş negativ), verbe
cu forme speciale de imperativ, imperativul verbelor neregulate, verbele pronominale (cu pronume reflexiv în Ac. / D.), poziţia formelor pronominale neaccentuate;
- Modurile nepersonale:
Modul infinitiv, timpurile prezent ş perfect: formare, construcţii cu infinitiv
frecvente în limba română.
Modul participiu: formare, folosire, participiul trecut cu valoare adjectivală, participiul trecut cu valoare adverbială.
Modul gerunziu: formare, valori;
- Diateza pasivă: relaţia dintre diateza activă ş diateza pasivă, formarea diatezei pasive (cu verbul a fi;cu pronumele reflexiv se – reflexivul pasiv), transformarea activului în pasiv.
8. Adverbul:
- Clasificare, comparaţia (gradul pozitiv, comparativ, superlativ), topica.
9. ʰdzţ:
- Prepoziţii cu regim nominal (+ G.; + D.; + Ac.), cu regim verbal (+ verb la infinitiv; + verb la supin), prepoziţii cu sensuri multiple, locuţiuni prepoziţionale, folosirea prepoziţiilor, verbe + prepoziţii;
10. DzܲԳţ:
- Tipuri: simple, compuse, funcţionalitatea lor în propoziţie/ frază.
11. Structuri sintactice specifice grupului nominal, grupului verbal, grupului adjectival.
Modalităţi de evaluare:
- evaluare continuă (prin teste de etapă) pe parcursul semestrului (25 % din nota finală)
- examen scris ş oral la sfârştul semestrului
Anul universitar 2012 – 2013
An pregătitor, semestrul al II lea
Limba română ş limbaje de specialitate (curs practic - nivel mediu)
Număr de ore pe săptămână: 10
Programa analitică a Cursului practic de Limba română ş limbaje de specialitate
pentru studenţii străini (anul pregătitor)
Obiective:
- Însuşrea de către studenţii străini a limbajelor de specialitate: limbajul medical, juridic, economic ş tehnic; perfecţionarea cunoştinţelor de limba română, adăugând vocabularului de bază, însuşt în semestrul I, elemente ale limbajelor de specialitate; continuarea predării sintaxei cu accentuarea structurilor proprii diverselor limbaje de specialitate.
- Dobândirea de către studenţi a competenţelor de receptare (înţelegerea textului scris, înţelegerea după auz) ş de producere (scriere, exprimare orală) de texte specifice domeniului juridic, economic, tehnic sau al medicinei, în funcţie de profilul ales, competenţe corespunzătoare nivelului B2, din Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECR), elaborat de Consiliul Europei.
- Atingerea de către studenţi a unui nivel mediu de însuşre a limbii române, care să le permit frecventarea cursurilor universitare în limba română.
DzţԳܳ:
În funcţie de specializările pe care studenţii le vor urma (medicină, drept, economie, învăţământ tehnic), lecţiile de predare au la bază texte care conturează profilul disciplinelor de bază care încep a fi studiate în semestrul al II lea al anului pregătitor: anatomie, chimie, fizică, (profil medical), doctrine politice contemporane, istoria dreptului (profil juridic), algebră ş elemente de analiză matematică, economie politică, geografie economică, (profil economic), algebră ş elemente de analiză matematică,
desen tehnic, geometrie ş trigonometrie (profil tehnic).
Cursul este structurat pe următoarele secţiuni:
1) Probleme de gramatică (sintaxă), de semantică ş de vocabular;
2) Tehnici de comunicare (scrisă ş orală). Termenii de specialitate sunt definiţi în
textele predate, sunt explicaţi cu ajutorul sinonimelor ş sunt introduş, mai apoi, în diferite alte contexte. Pentru îmbogăţirea cunoştinţelor lexicale, se mai folosesc familiile de cuvinte (spre a-I deprinde pe studenţi cu sistemul de formare a cuvintelor), cuvintele polisemantice, antonimele. Fixarea materialului lexical se realizează prin diverse tipuri de exerciţii.
Probleme de sintaxă:
- Raporturi sintactice realizate în propoziţie ş la nivelul frazei:
a. Raporturile de coordonare (conjuncţii ş locuţiuni conjuncţionale):
- copulative: ş (ca ş, cât ş, precum ş), nici
- adversative: dar, iar, însă, ci
- disjunctive: ori (...ori), sau (...sau), fie...fie
- conclusive: aşadar, deci, prin urmare
b. Raporturile de subordonare necircumstanţiale (în propoziţii subiective, predicative, atributive,completive directe ş indirecte); subiectul, predicatul, atributul, obiectul direct, obiectul indirect; dinamica sintactică: contragerea ş expansiunea (pentru a înţelege corespondenţa existentă între părţile de propoziţie ş propoziţiile subordonate);
c. Raporturi de subordonare circumstanţiale în propoziţie ş în frază:
- Exprimarea timpului (când?) (simultaneitatea, anterioritatea ş posterioritatea): prin substantiv în acuzativ (precedat sau nu de prepoziţie ori locuţiune prepoziţională), adverb (cu sau ăă prepoziţie) sau locuţiune adverbială, verb la gerunziu sau la infinitiv (precedat de prepoziţia &;ă sau de locuţiunea prepoziţională înainte de); conjuncţii ş locuţiuni conjuncţionale, adverbe relative;
-Exprimarea duratei, a limitării în timp ş a iteraţiei;
- Exprimarea locului (unde?): prin substantiv/ substitut (precedat sau nu de prepoziţie ori locuţiune prepoziţională) în acuzativ sau în genitiv; adverb (cu sau ăă prepoziţie) ori locuţiune adverbială; adverbe relative (unde, de unde, încotro ...);
- Exprimarea modului (cum?): exprimarea modului propriu-zis, a cantităţii, a progresiei, a comparaţiei, (conformitatea, identitatea, diferenţa/ opoziţia): prin adverb (precedat sau nu de prepoziţie), locuţiune adverbială, numeral cu valoare adverbială, substantiv sau substitut precedat de prepoziţie (cu, ăă, de etc.), verb la infinitiv (precedat de prepoziţia ăă), verb la gerunziu; substantiv, pronume, adjectiv, verb la infinitiv sau la participiu precedate de adverbe de comparaţie (cu valoare de prepoziţii) sau de
locuţiuni prepoziţionale (ca ş, cât ş, asemenea; decât, ca); adverbe relative, locuţiuni conjuncţionale;
- Exprimarea cauzei (din ce cauză?): prin substantiv sau substitut în acuzativ precedat de prepoziţie (de, din, pentru) sau de locuţiune prepoziţională (din cauză de, din cauza, din pricina), adjectiv (precedat de prepoziţia de), verb la gerunziu; conjuncţii (că, deoarece, căci, fiindcă etc.) sau locuţiuni conjuncţionale (din cauză că, din pricină că etc.);
- Exprimarea scopului (cu ce scop?): prin substantiv/ substitut precedat de prepoziţie (după, în, la ...) sau de locuţiune prepoziţională (în vederea, în scopul ...), verb la supin precedat de prepoziţie (la, pentru, după), verb la infinitiv precedat de prepoziţie (pentru, spre) ori de locuţiune prepoziţională (în scopul, cu scopul ...); conjuncţii (să, ca să ...), locuţiunea conjuncţională pentru ca să;
- Exprimarea condiţiei (cu ce condiţie?): prin substantiv care arată ideea de condiţie (caz, condiţie, ipoteză, eventualitate) precedat, de obicei, de prepoziţia în, substantiv precedat de locuţiunea prepoziţională în caz de, verb la gerunziu; conjuncţii (dacă, de, să) sau locuţiuni conjuncţionale (în caz că ...);
- Exprimarea concesiei (în ciuda cărui fapt?): prin substantiv/ substitut precedat de locuţiune prepoziţională (în ciuda, în pofida, în contra, cu tot, cu toată ...) sau de prepoziţia împotriva, adjectiv/verb la gerunziu precedat uneori de adverbul chiar, verb la infinitiv cu prepoziţia ăă; conjuncţii (deş) sau locuţiuni conjuncţionale (cu toate că, chiar dacă);
- Exprimarea consecinţei: prin conjuncţii (încât, de, că ...) sau locuţiuni conjuncţionale (aşa că, încât să ...);
- Exprimarea mijlocului ş a instrumentului (cu, prin, cu ajutorul);
- Exprimarea relaţiei (despre, în legătură cu, referitor la).
Probleme de semantică ş de vocabular:
- Sensul cuvintelor: sensul propriu ş sensul figurat, sensul fundamental ş sensul secundar, sensul lexical ş sensul gramatical; monosemie ş polisemie; omonime; sinonime; antonime; paronime; pleonasmul; familia de cuvinte;
Anul universitar 2012-2013
An pregătitor, semestrul I
Elemente de cultură ş civilizaţie românească (curs)
Număr de ore pe săptămână: 2
Programa analitică a cursului Elemente de cultură ş civilizaţie românească (anul pregătitor)
Obiective: Cursul îş propune să ofere studenţilor străini cunoştinţe de bază de istorie, de geografie, de etnografie ş folclor, de artă, de literatură, care să-i familiarizeze cu unele elemente de cultură ş civilizaţie românească ş să-i facă să acceadă la o cunoaştere corectă ş nuanţată a realităţilor ş a caracteristicilor României.
DzţԳܳul cursului se va organiza în funcţie de următoarea tematică:
1. Câteva generalităţi
1.1. România – privire geografică (situarea pe continent, vecinii, relieful, clima, apele, vegetaţia ş fauna, populaţia, regiunile istorico-geografice ş oraşele mai importante, organizarea administrativteritorială actuală, turismul)
1.2. Limba română, limbă romanică: formarea poporului ş a limbii române; elemente latine în vocabular, fonetică, morfo-sintaxă; elemente traco-dace; influenţele vechi (slavă, greacă, turcă,maghiară) ş noi (franceză, italiană, germană, engleză) exercitate asupra limbii române; dialectele limbii române
1.3. Antroponimie românească: numele de familie ş prenumele
2. Elemente de cultură ş de civilizaţie populară
2.1. Obiceiuri ş tradiţii populare româneşti:
2.1.1. Obiceiuri tradiţionale de Crăciun ş de Anul Nou (obiceiul colindatului, pluguşorul, jocurile cu măşti, sorcova)
2.1.2. Obiceiuri ş tradiţii de Paşte (Postul Paştelui, Săptămâna Mare, vopsirea ouălor, slujba de Înviere)
2.1.3. Obiceiuri de primăvară: Mărţişorul
2.2. Elemente de mitologie românească: mituri ş legende româneşti:
2.2.1. Legende ş poezii populare legate de evenimente istorice sau locuri (legenda întemeierii Moldovei, legenda Mănăstirii Argeşului, legenda Mureşului ş a Oltului)
2.2.2. Între Vlad Ţepeş ş Dracula sau între realitatea istorică ş fabulaţie
3. Elemente de istorie a României
3.1. România în devenirea ei istorică (formarea statelor feudale: Moldova, Transilvania, Ţara Românească. Momentul 1600. Formarea statului modern român: momentul 1859 – Unirea principatelor. 1877 – independenţa. 1918 – formarea României Mari. Perioada interbelică)
3.2. România în perioada comunistă. Momentul Decembrie 1989. Perioada actuală
4. Elemente de artă românească
4.1. Arta românească veche - Marile sinteze ale artei româneşti vechi: bisericile din Bucovina
4.2. Arta modernă:
4.2.1. Pictura românească: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian
4.2.2. Sculptura românească: Constantin Brâncuş
4.2.3. Muzica românească: George Enescu
5. Elemente de literatură română: scriitori români reprezentativi
5.1. Mihai EMINESCU (1850 – 1889)
- Luceafărul (fragment)
- Mai am un singur dor
5.2. Ion Luca CARAGIALE (1852 – 1912)
- Căldură mare
- Conu Leonida faţă cu recţiunea (fragment)
5.3. Liviu REBREANU (1885 – 1944)
- Ciuleandra (fragment)
5.4. George BACOVIA (1881 – 1957)
- Lacustră
Material didactic ş auxiliar:
Hărţi, diverse albume, CD-uri cu imagini, materiale video (prezentări power point, filme), CD-uri audio, fişe de prezentare a scriitorilor români, fotocopii ale textelor de analizat
Modalităţi de evaluare: examen scris ş oral la sfârştul semestrului (examenul oral constă în prezentarea unei expuneri, în limba română, cu subiect de cultură ş civilizaţie românească)
Anul universitar 2012 – 2013
Bursieri Erasmus, semestrul I
Limba română (curs practic - nivel elementar)
Număr de ore pe săptămână: 12
Programa analitică a Cursului practic de Limba română
pentru studenţii străini bursieri Erasmus
Obiective:
Cursul se adresează studenţilor străini din diverse universităţi europene, care beneficiază de o bursă Erasmus.
Fiind un curs activ, orientat spre româna practică, cursul de limba română pentru
studenţii străini bursieri Erasmus urmăreşte: însuşrea de către studenţii străini a limbii române vorbite ş scrise; dobândirea competenţelor lingvistice (înţelegerea limbii vorbite, exprimarea orală, înţelegerea limbii scrise, redactarea corectă a unui text scris, interacţiunea în conversaţie),corespunzătoare nivelurilor A1 ş A2, stabilite de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi (CECR), elaborat de Consiliul Europei.
DzţԳܳ:
Lecţii de fonetică ş de gramatică; activităţi ş aplicaţii practice pentru consolidarea structurilor învăţate ş pentru dezvoltarea fluenţei în comunicare (texte, exerciţii gramaticale; compoziţii ş conversaţii pe diverse teme; lectura ş comentariul unor articole din ziare/ reviste ş al unor texte literare; rezumatul unor texte literare).
Cursul este structurat pe trei secţiuni:
A) Noţiuni specifice;
B) Acte de vorbire;
C) Probleme de
fonetică ş de morfo-sintaxă. Primele două secţiuni (Noţiuni specifice ş Acte de vorbire) sunt formulate, în cea mai mare parte, după Nivel prag. Pentru învăţarea limbii române ca limbă străină2.
A) Noţiuni specifice
1. Identificarea ş caracterizarea persoanei (numele; adresa; vârsta; naţionalitatea; profesia; membrii familiei; gusturi, preferinţe; trăsături de caracter ş de temperament; caracteristici fizice).
2. Educaţie (studii; acte de studii; materii; examene).
3. Viaţa privată ş timpul liber (familia; obişnuinţe zilnice; pasiuni ş interese; radio ş televiziune;nspectacole: cinema, teatru, muzică, dans; expoziţii, muzee; lectură ş tipărituri; sport; ocazii festive).
4. Casa ş căminul (tipuri de locuinţe; părţile locuinţei; mobilier; vase ş aparate casnice; întreţinere ş energie; chirie, preţuri de vânzare; calificative referitoare la casă ş locuinţă).
5. Mediul geografic, faună, floră, climat, timp (regiune, peisaj, oraş, cartier; flora ş fauna: vegetaţie, plante, pomi, iarbă, flori, animale, păsări, insecte; climă, vreme: anotimpurile, lunile anului, sărbători).
6. Cazarea ş hrana (hotel; a mânca ş a bea; comunicarea cu angajaţii unui local; mâncare ş băuturi).
7. Cumpărături (a cumpăra în general; a cumpăra alimente; a cumpăra îmbrăcăminte, încălţăminte ş accesorii; a cumpăra articole pentru casă; a cumpăra medicamente).
8. Servicii (poştă; telefon; bancă; poliţie).
9. Igiena ş sănătatea (părţile corpului; stări ş necesităţi fiziologice; igienă; boli; servicii medicale).
10. Călătorii, deplasări, transport (indicaţii de orientare; deplasarea la locul de muncă, instituţii; vacanţă, turism; trasporturi publice; călătoria dintr-o ţară în alta; documente de călătorie).
11. Munca ş profesia (activitate profesională; locul de muncă; formarea / pregătirea profesională ş viitoarea profesiune; profesii ş sectoare de activitate).
13. Relaţii sociale (invitaţii, întâlniri; tipuri ş forme de relaţii sociale; corespondenţa).
B) Acte de vorbire
1. Convenţii sociale:
Formule de salut ş de adresare: salutul la întâlnire, răspunsul la salut; salutul la despărţire; adresarea directă, la telefon, în corespondenţă; expresii introductive ş finale necesare în conversaţie.
Formule de prezentare: prezentarea personală, prezentarea unei alte persoane, răspunsuri la prezentare.
Modalităţi de exprimare a mulţumirii ş răspunsul la mulţumiri; scuze: a cere scuze, a accepta / a refuza scuzele; urări ş felicitări (a ura, a felicita, răspunsul la felicitări).
2. Solicitarea ş oferirea de informaţii:
A cere informaţii despre un fapt, a răspunde la cererea de informaţii; a cere / a da explicaţii; a se scuza, a accepta scuzele.
3. Atitudini ş sentimente:
Informaţii legate de atitudini ş sentimente pozitive / neutre / negative: exprimarea plăcerii / neplăcerii; exprimarea mulţumirii / nemulţumirii; exprimarea satisfacţiei / insatisfacţiei; exprimarea interesului / dezinteresului, a preferinţei, a dorinţei, a necesităţii, a regretului; exprimarea fricii, a durerii.
4. Influenţarea acţiunilor:
Autorizarea, permisiunea: a cere autorizarea, permisiunea; a acorda / a refuza autorizarea, permisiunea. Ordine, instrucţiuni: a cere indicaţii, a da ordin, instrucţiuni, indicaţii. Sfaturi: a cere sfaturi, a da sfaturi. Sugestii: a sugera cuiva o acţiune, a cere sugestia, a accepta sugestia. ǰٲţ: a îndemna, a stimula. Ajutorul: a cere ajutor, a acorda ajutor. Oferta: a oferi ceva cuiva, a accepta / a declina oferta. ţ: a exprima obligaţia, exprimarea interdicţiei. Propuneri de acţiune: a cere cuiva să facă ceva, refuzul de a face ceva, a încuraja, a promite, a avertiza. Գٱţ: a exprima intenţia sau lipsa de intenţie, a exprima dorinţa de acţiune. Աٲţ: a invita, a accepta invitaţia, a refuza invitaţia.
C. Noţiuni de fonetică ş de fonologie:
- Alfabetul limbii române. Vocale, consoane, diftongi, triftongi, vocale în hiat. Alternanţe vocalice ş consonantice. Accent ş intonaţie. Reguli de scriere ş de pronunţare.
2. Substantivul:
- Genul: stabilirea genului după criteriul semantic (semnificaţia substantivelor) ş după cel formal (desinenţele de singular ş de plural ale substantivelor), substantive perechi;
- Numărul: formarea pluralului - desinenţe de plural în funcţie de genul substantivelor, alternanţefonetice (vocalice ş consonantice) frecvente în trecerea de la singular la plural;
- Cazul. Cazul genitiv: formarea genitivului, genitivul cu prepoziţii ş locuţiuni prepoziţionale specifice, folosirea genitivului. Cazul dativ: formarea dativului, dativul cu prepoziţii specifice, dativul obiect indirect, folosirea dativului. Cazul acuzativ: acuzativul personal ş acuzativul nepersonal, construirea obiectului direct cu prepoziţia pe, dublarea obiectului direct ş a celui indirect cu formele atone ale pronumelui personal în acuzativ ş în dativ;
3. Articolul:
- Articolul nehotărât: forme în funcţie de gen, număr ş caz, poziţia faţă de substantiv;
- Articolul hotărât: forme în funcţie de gen, număr ş caz, poziţia faţă de substantiv, folosirea articolului hotărât ş a articolului nehotărât, absenţa articolului;
4. Numeralul:
- Numeralul cardinal propriu-zis: forme, folosire: exprimarea timpului, temperatura, calculul aritmetic, aproximaţia numerică;
- Numeralul ordinal: forme, folosire;
5. Adjectivul:
- Adjective cu patru, trei, două terminaţii: forme în funcţie de gen ş număr, alternanţe fonetice, adjective cu o terminaţie (invariabile);
- Flexiunea adjectivului: acordul adjectivului cu substantivul determinat; topica adjectivului;
- Gradele de comparaţie: Gradul pozitiv, gradul comparativ, gradul superlativ: semantică, structură, adjective ăă grade de comparaţie.
6. Pronumele:
- Pronumele personal: forme accentuate ş forme neaccentuate, după gen, număr ş caz; folosire; poziţia faţă de verb, în funcţie de modul ş timpul acestuia; situaţii speciale (dativul posesiv, reluarea ş anticiparea obiectului direct ş a obiectului indirect prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ ş în dativ);
- Pronumele reflexiv: forme de acuzativ ş de dativ;
- Pronumele ş adjectivul demonstrativ;
- Pronumele ş adjectivul posesiv;
- Pronumele ş adjectivul interogativ-relativ;
- Pronumele ş adjectivul negativ.
7. Verbul:
- Gruparea verbelor în patru conjugări, în funcţie de terminaţia infinitivului (-a, -ea, -e, -i, -î);
- Modurile personale: Modul indicativ, timpul prezent: afirmativ/ negativ, desinenţe ş sufixe specifice, în funcţie de conjugare, alternanţe fonetice, conjugarea verbelor: verbe neregulate, verbe cu pronume personal în cazul acuzativ (tipul a-l durea), verbe cu pronume reflexiv în cazul acuzativ (tipul a se spăla), verbe ş construcţii verbale cu pronume personal în cazul dativ (tipul a-i plăcea), verbe cu pronume reflexiv în cazul dativ (tipul a-ş aminti), verbe cu două pronume (tipul a i se întâmpla).
Modul indicativ, timpul perfect compus: structura timpului perfect compus, formarea participiului trecut, alternanţe fonetice în structura participiului trecut, participiul trecut al verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod: mai, ş, prea, tot în structura perfectului compus, adverbe ş structuri adverbiale care pot însoţi verbele la perfect compus, folosirea timpului perfect compus.
Modul indicativ, timpul imperfect: formarea timpului imperfect, alternanţe fonetice,
conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea imperfectului, relaţia imperfectului cu alte timpuri.
Modul indicativ, timpul viitor (viitor „literar”, viitor „popular”, viitor anterior): formarea timpului viitor, conjugarea verbelor însoţite de pronume, folosirea viitorului. Modul conjunctiv, timpul prezent: formarea modului conjunctiv, alternanţe fonetice în trecerea de la indicativ la conjunctiv (la persoanele a III a sg. ş pl.), conjunctivul verbelor neregulate, conjugarea verbelor însoţite de pronume, poziţia adverbelor de mod, folosirea conjunctivului, conjunctivul cu valoare de imperativ.
Modul condiţional optativ, timpul prezent: formarea modului condiţional-optativ, conjugarea verbelor însoţite de pronume, adverbele de mod în structura condiţionalului-optativ, valorile modului condiţional-optativ, relaţia modului condiţional-optativ cu alte moduri. Modul imperativ: forme (persoanele a II a singular ş plural, afirmativ ş negativ), verbe cu forme speciale de imperativ, imperativul verbelor neregulate, verbele pronominale (cu pronume reflexiv în Ac. / D.), poziţia formelor pronominale neaccentuate;
- Diateza pasivă: relaţia dintre diateza activă ş diateza pasivă, formarea diatezei pasive (cu verbul a fi; cu pronumele reflexiv se – reflexivul pasiv), transformarea activului în pasiv.
8. Adverbul:
- Clasificare, comparaţia (gradul pozitiv, comparativ, superlativ), topica.
9. ʰdzţ:
- Prepoziţii cu regim nominal (+ G.; + D.; + Ac.), cu regim verbal (+ verb la infinitiv; + verb la supin), prepoziţii cu sensuri multiple, locuţiuni prepoziţionale, folosirea prepoziţiilor, verbe + prepoziţii;
10. DzܲԳţ:
- Tipuri: simple, compuse, funcţionalitatea lor în propoziţie/ frază.
Material didactic ş auxiliar: Fişe de lucru cu scheme ş tabele gramaticale, fişe cu exerciţii gramaticale concentrate asupra dificultăţilor specifice de învăţare a limbii române de către străini (genul neutru; formarea pluralului substantivelor; articolul hotărât enclitic; articolul posesiv-genitival; formele ş funcţiile sintactice ale substantivelor în cazurile genitiv ş dativ; conjugarea verbelor neregulate; verbe pronominale, de tipul: a-i plăcea, a-l durea, a-ş aminti, a se spăla, a i se părea;
verb1 + verb2 conjunctiv; dativul posesiv; dublarea dativului ş a acuzativului personal etc.), liste ş familii de cuvinte (nuclee tematice; antonime ş sinonime; paronime; cuvinte ale căror forme induc erori de natură semantică, din cauza interferenţei dintre limbi), publicaţii româneşti (ziare, reviste), imagini, desene, fotografii, înregistrări audio ş video, manuale de limba română ca limbă străină, diverse gramatici, dicţionare.
Modalităţi de evaluare: examen scris ş oral