Integrarea ş devenirea centrului universitar
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 894 din 27 august 1965 (publicată în Buletinul Oficial al R.S.R., nr. 2, din 10 septembrie 1965) ia naştere ǿƵ, a cărei constituire s-a legitimat prin necesitatea dezvoltării economice ş culturale a Olteniei, precum ş prin cerinţa pregătirii superioare de specialitate într-o instituţie academică de referinţă în zonă.
În hotărârea menţionată se stabilea că ǿƵ va cuprinde: Facultatea de Ѳٱپă, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Ştiinţe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură ş Facultatea de ǰپܱٳܰă. Hotărârea prevedea că, odată cu înfiinţarea Universităţii, Institutul Agronomic îş încetează activitatea, facultăţile lui trecând în cadrul acesteia, iar Institutul Pedagogic de 3 ani va continua să funcţioneze cu Facultatea de Istorie-Geografie ş Facultatea de Ştiinţe naturale, dar va fi integrat administrativ ş funcţional noii instituţii universitare.
În aceste condiţii, în septembrie 1966 se deschid oficial cursurile Universităţii din Craiova, cu şapte facultăţi de profil universitar, agronomic, tehnic ş economic, ş cu două facultăţi de profil pedagogic.
Prin integrarea într-o singură instituţie de învăţământ superior a facultăţilor agronomice (cu o anumită tradiţie), a unor facultăţi cu profil real (reorganizate în cadrul Institutului Pedagogic), a celor două facultăţi cu profil pedagogic ş a noilor facultăţi (de electrotehnică, studii economice ş, mai târziu, de 徱ă ş mecanică), ǿƵ inaugura o structură originală, neexperimentată, până la această dată, în ţara noastră, a cărei eficienţă a fost probată în anii următori de sporirea constantă a numărului facultăţilor ş specializărilor, a cadrelor didactice ş a studenţilor.
Definitivându-ş propria structură, fundamentată pe articularea unor specializări diverse, ǿƵ va evolua pe această direcţie multidisciplinară, aprofundând domeniile existente ş adăugând acestora, în timp, altele neexperimentate în învăţământul superior craiovean.
Facultăţile de Ѳٱپă ş Chimie, integrate în comunitatea academică iniţială a Universităţii, îş modifică structura în 1974, prin reunirea lor într-o singură entitate: Facultatea de Ştiinţe ale Naturii. Din cele 8 secţii ale facultăţilor de Ѳٱپă ş Fizică-Chimie, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii au rămas doar 4 (Ѳٱپă, Informatică, Fizică ş Tehnologie chimică ş anorganică), cărora li s-a adăugat cea de Tehnologie chimică organică (nou înfiinţată).
Beneficiind de o anumită tradiţie, Facultatea de Agricultură ş-a continuat activitatea prin catedrele de Maşni agricole ş organizare, Agrofitotehnie, Prelucrarea ş păstrarea furajelor ş zootehnie. Până în anul 1974, durata perioadei de pregătire a studenţilor în această facultate a fost de 5 ani (4 ani ş jumătate – învăţământ teoretic ş practic, iar o jumătate de an – practică în producţie). Din anul universitar 1974-1975, ciclul de studiu s-a redus la 4 ani, în care se includea ş practica de specialitate. Ca urmare a prevederilor oficiale, ce vizau desfăşurarea procesului de învăţământ superior prin corelarea acestuia cu producţia ş cercetarea, din anul universitar 1974-1975, planurile de învăţământ au cunoscut substanţiale modificări, în ceea ce priveşte timpul alocat cursurilor ş lucrărilor experimentale, pe de o parte, ş desfăşurării practicii de specialitate, pe de altă parte.
Facultatea de ǰپܱٳܰă a reuşt să-ş formeze un corp profesoral de excepţie. Din cadrul acestuia, 4 au fost membri titulari ai Academiei de Ştiinţe Agricole ş Silvice: Prof. univ. dr. doc. Mircea Oprean, Prof. univ. dr. doc. Radu F. Ion, Prof. univ. dr. doc. Şonea Vasile, Prof. univ. dr. Teodorescu Ştefan. Înfiinţarea Universităţii din Craiova a reprezentat, printre altele, ş inaugurarea învăţământului superior economic în Oltenia.
Facultatea de Ştiinţe Economice a marcat o nouă etapă în extinderea învăţământului superior în Craiova. La înfiinţare, facultatea era organizată în trei secţii: Economia industriei, construcţiilor ş transporturilor; Contabilitate ş Economia agriculturii. În anii următori, acestora li se vor adăuga secţiile de Finanţe ş Finanţe-contabilitate. Facultatea a cunoscut una dintre cele mai rapide ascensiuni, ajungând, în anul universitar 1976-1977, să şcolarizeze 2100 de studenţi (reprezentând 23,71% din totalul studenţilor Universităţii), în condiţiile în care numărul acestora, în anul inaugural, a fost de 162. A devenit, astfel, din punctul de vedere al numărului studenţilor, cea mai mare facultate a Universităţii din Craiova. În perioada 1970-1977, Facultatea de Ştiinţe Economice a pregătit 2440 de specialişti în domeniu, care au fost repartizaţi în unităţi industriale, de construcţii, de transporturi, agricole, comerciale, în instituţiile financiare ş de credit, la consiliile populare etc., din întreaga ţară (circa 60% lucrând în zona Olteniei).
Învăţământul superior umanist în Craiova este legat de numele Institutului Pedagogic de 3 ani. Noua Facultate de Filologie, cu durata de 5 ani, ş-a început activitatea cu 61 de studenţi în anul I, grupaţi pe specializările română – franceză ş română – italiană. În anul universitar 1967-1968, a început să funcţioneze ş secţia fără frecvenţă, română – franceză, cu durata de 6 ani (în anul I fiind admiş 63 de studenţi). Numărul studenţilor facultăţii a sporit an de an, astfel că, în 1970-1971, cursurile acesteia erau urmate de 334 de tineri. Începând cu 1970-1971, specializărilor iniţiale li se adaugă ş cele de română – rusă, română – germană ş română – engleză, iar, pentru anul universitar 1972-1973, secţiei de română – o limbă străină (cu specializările menţionate anterior) i se alătură cea de franceză – română. În următorii ani s-au înfiinţat, pe rând, noi specializări (în 1974-1975, română – latină, în 1975-1976, franceză – română, franceză – rusă, franceză- engleză, în 1977 - franceză – latină).
În temeiul Decretului Prezidenţial din 1974, Facultatea de Istorie – Geografie, cu durata de trei ani, a trecut ca secţie de istorie-geografie, în cadrul Facultăţii de Filologie, devenită, astfel, Facultatea de Filologie ş Istorie. Competenţa academică a Facultăţii de Filologie ş Istorie a fost susţinută ş prin înfiinţarea lectoratelor de limbi ş literaturi străine. Primele lectorate străine în cadrul Universităţii din Craiova au fost: Lectoratul de limba franceză – la care au predat cadrele didactice: Alain Werthener,Bernard Ohier,Hubert Padiou; Jean Marie Rikolfis; Lectoratul de limba engleză: George W. Ayer,Margaret Locke; Lectoratul de limba macedoneană: Olga Ivanova; Docka Teodorovska; Lectoratul de limba bulgară: Gheorghi V. Petkov. De asemenea, mai multe cadre didactice de la Facultatea de Filologie ş Istorie au condus lectorate de limba ş civilizaţia română la universităţi din străinătate: Conf. univ. dr. Marin Petrişor – la ”University of Washington”, SUA, Seattle, Washigton; Lect. univ. dr. Eugen Negrici – la ”Universita Komensky”, Bratislava, Cehoslovacia; Lect. univ. dr. Titus Bălaşa – la ”Université de Strasbourg”, Franţa ş.a.
Învăţământul superior tehnic, experimentat, în perioada 1951-1958, de către Institutul de Maşni ş Aparate Electrice, va fi continuat, în centrul universitar din Craiova, de către Facultatea de Electrotehnică (începând din anul 1966). Iniţial, facultatea a cuprins secţiile de Electrotehnică – maşni ş aparate electrice ş Automatică. Diversificarea acestui profil, începând din 1972, prin adăugarea secţiei de Construcţii civile ş industriale, a culminat în 1978, când facultatea a fost structurată pe 6 secţii (Electrotehnică, Automatică ş calculatoare, Electromecanică, Maşni ş aparate electrice, Reţele electrice ş centrale electrice). Facultatea de Electrotehnică, de altfel, ca ş celelalte facultăţi ale comunităţii academice din Craiova, a cunoscut o creştere constantă a numărului cadrelor didactice ş studenţilor, cu fiecare an de funcţionare. Dacă în anul inaugural (1966-1967), a numărat 21 de cadre didactice ş 140 de studenţi, în anul 1975-1976, reprezentarea numerică a acestora a fost de 57, respectiv 1841, fiind, alături de Facultatea de Ştiinţe Economice, instituţia cu cei mai mulţi studenţi (22,56% din totalul Universităţii, de 8157).
Domeniul tehnic a fost completat, în anul 1977, prin înfiinţarea Facultăţii de ѱԾă (cu secţiile: Tehnologia construcţiilor de maşni, Maşni unelte, Construcţii civile ş utilaje pentru industria materialelor de construcţii).
Facultatea de Medicină avea să fie una dintre cele mai aşteptate unităţi a învăţământului superior din Craiova, demersurile de constituire ale acesteia dezvăluind o întreagă istorie. Facultatea de Medicină a fost parte componentă a Universităţii din Craiova din anul 1970 (odată cu decretul de înfiinţare a Facultăţii de Medicină) ş până la transformarea acesteia în Universitatea de Medicină ş Farmacie în anul 1998 (prin Legea nr. 119/05.06.1998).
ǿƵ a reuşt, în perioada 1966-1989, să-ş formeze o structură academică originală, prin integrarea administrativă ş funcţională a unor specializări multiple într-o instituţie unitară. Dincolo de asigurarea pregătirii unor specialişti, a căror competenţă era necesară în diverse domenii sociale (industrie, educaţie, agricultură, economie, 徱ă etc.), ǿƵ a reprezentat esenţa comunităţii academice în zona Olteniei ş principalul mijloc de promovare a valorilor ş exigenţelor ştiinţifice.
ǿƵ a cunoscut o continuă dezvoltare, încă de la înfiinţare, reflectată, în special, de 𱹴DZţnumărului studenţilor, care, la rândul ei, a determinat o constantă mărire a corpului profesoral. În perioada 1948-1949, 1965-1966, numărul studenţilor a crescut de la 374 la 2670, iar cel al cadrelor didactice, de la 38 la 431. Între 1970-1980, numărul studenţilor înscriş la cele trei forme de învăţământ superior (zi, seral ş fără frecvenţă) cunoaşte o continuă creştere: de la 5895 (în anul universitar 1970-1971) la 9589 (în 1979-1980)22. Între 1980-1990 (perioadă în care numărul facultăţilor este de 8, în primii 6 ani, ş de 7, în următorii 4 ani), numărul total al studenţilor înscriş a fost de 90.120. După anumite statistici, din anul 1950 (când se înregistrează prima promoţie de absolvenţi cu doi ani ai instituţiei) ş până în anul şcolar 1989- 1990 inclusiv, au încheiat studiile în centrul universitar din Craiova un număr total de 30.058 absolvenţi (din care: 4707 între anii universitari 1950-1951 ş 1973-1974, iar 23351 în intervalul 1974-1975 ş 1989-1990).
Numărul cadrelor didactice ale Universităţii din Craiova a crescut neîncetat: de la 431 (1972-1973) la 714 (1975-1976) ş, apoi, la 739 (1980-1981). Ulterior, în anul universitar 1985-1986, a scăzut cu puţin sub 700, iar, peste 4 ani, în anul şcolar1989-1990, era de 707 cadre didactice.
Prin numărul ş calitatea pregătirii studenţilor ş competenţa cadrelor didactice, prin baza tehnico-materială de care a dispus, prin rezultatele cercetării ştiinţifice (brevete, invenţii, cărţi, tratate de specialitate etc.), ǿƵ a dobândit un loc de prestigiu în sistemul învăţământului superior românesc, dinainte de 1990.
La 1 octombrie 1989, ǿƵ avea următoarea structură a facultăţilor ş specializărilor:
-
Facultatea de Agricultură, cu specializările: Agricultură ş ǰپܱٳܰă.
-
Facultatea de Electrotehnică, cu specializările: Electrotehnică, Automatizări ş Calculatoare, Electromecanică, Maşni ş Aparate Electrice (subingineri), Centrale Termoelectrice (subingineri);
-
Facultatea de Filologie, cu specializările: Limba ş literature română - o limbă străină (engleză, franceză, rusă), Limba franceză - limba română/ o a doua limbă străină (engleză, rusă, latină);
-
Facultatea de ѱԾă, cu specializările: Tehnologia construcţiilor de maşni, Maşni-unelte, Utilaje pentru industria materialelor de construcţii (subingineri), Construcţii civile, industriale ş agricole (subingineri);
-
Facultatea de Medicină, cu specializarea Medicină generală;
-
Facultatea de Ştiinţe Economice, cu specializările: Economia industriei, construcţiilor ş transporturilor, Finanţe-Contabilitate, Contabilitate ş economia agrară;
-
Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, cu specializările: Ѳٱپă, Informatică ş Fizică.
(ܰă: Monografia Universităţii din Craiova, 2008, Editura Universitaria, Editura Beladi,Monografie coordonată de:VLADIMIRESCU, ION; OTOVESCU, DUMITRU)